1. Care este background-ul tău și cum ai ajuns să devii trainer Eucom?

Mi-am petrecut ultimele două clase de liceu oscilând între 4 specializări: litere (română-engleză), psihologie, drept si filosofie. Până la urmă am ales – filosofia, pe care am studiat-o până la doctorat. Ceea ce mă interesa era filosofia limbajului și logica. Cu trecerea timpului, însă, am început să resimt, pe lângă dificultățile de a obține finanțare, nevoia de a lucra practic, nu doar teoretic, cu limbajele și felul în care mintea umana le învață. A început să mă preocupe domeniul second language acquisition: ce se întâmplă în mintea umană pe parcursul învățării unei limbi străine? Cum ne afectează asta organizarea semantică preexistentă? Care este sursa blocajelor în învățare? În paralel am avut ocazia să predau limba engleză într-o școală privată, și am descoperit că meseria mi se potrivește de minune: îmi oferă posibilitatea să analizez practic procesele care au loc in achiziționarea unei limbi străine, lucrul cu oamenii mă energizează și înseninează, iar impactul pe care îl are munca mea este rapid și observabil.

O veche prietenă de-a mea lucra deja de ani buni la Eucom, iar poveștile ei mă încântau de mult timp. Așa că, atunci când s-a ivit posibilitatea, m-am arătat imediat interesată de un job de trainer la compania aceea faină de care îmi tot povestea ea – decizie pe care nu am regretat-o niciodată.

  1. Cum îți dezvolți conținutul, metoda? Cum păstrezi programele tale relevante și fresh?

Metoda mea constă din analiza a patru elemente, la începutul fiecărui curs (și revizuirea lor pe parcurs, desigur): 1. De ce au nevoie cursanții mei de engleză? Care sunt interesele lor, personale și profesionale? 2. Cum asimilează bine? 3. Ce învață ușor? 4. Ce le vine greu și peste mână? În funcție de răspunsul la aceste întrebări îmi structurez cursurile – și, în consecință, fiecare curs este altfel. Am o bibliotecă de materiale și instrumente (fizice, electronice, strategice etc.), din care selectez ce îmi trebuie și adaptez în conformitate cu răspunsul la cele 4 întrebări. Surse metodologice noi găsesc din multe părți: din discuțiile cu colegii de la Eucom, din newsletters, din monitorizarea materialelor noi care apar pe o serie de site-uri.

  1. Care sunt sursele tale de inspirație?

Acum doi ani am obținut diploma CELTA – și cam tot ce am făcut atunci mi-a plăcut la nebunie. Strategiile și modelele învățate atunci mi-au revigorat stilul de predare și, de asemenea, mi-au atras atenția asupra site-urilor si materialelor produse de cei de la Cambridge, care sunt o sursă constantă de inspirație. Plus, din nou: cam toate discuțiile cu colegii mă inspiră, mereu aflu câte o tehnică nouă și, după ce îmi mușc un pic buza de jos (eu cum de nu m-am gândit la asta până acum?!), trec urgent la aplicarea ei J

  1. Există un mit potrivit căruia adulții învață mult mai greu limbi străine, comparativ cu copiii. Mulți adulți sunt descurajați și se tem să se înscrie la cursuri, din acest motiv. Tu ce părere ai despre asta?

Discuția asta apare des la începutul unui curs. Așa că răspunsul – sau seria de răspunsuri – e pregătit: 1. Învățatul unei limbi străine e ca tonifierea organismului odată cu mersul la sala. Oricine poate merge la sală, nu poți să „nu (mai) fii talentat” la așa ceva. 2. Copiii e adevărat că au o structura mentală mai plastică, însă nici nu au de făcut altceva decât să învețe. Nu au părinți și copii de care să se ocupe, nu au taxe de plătit, nu au de mers la muncă pentru bani. …Cei norocoși, desigur. Asta face diferența cea mai mare între copii și adulți. Dacă poți aduna una peste alta orele necesare, în ritmul necesar, nu ai cum să nu înveți o limbă străină. 3. Viața ne aruncă fără oprire lucruri noi în cale, la care trebuie să ne adaptăm. A ne adapta la ele înseamnă a învăța. Învățăm mereu, constant, zi de zi. Procesul nu numai că nu s-a oprit după copilărie – ci s-a accelerat. Tot ce contează e timpul și concentrarea.

  1. Care e cel mai important sfat pe care l-ai oferi unei persoane care tocmai s-a apucat să studieze o limbă străină?

Petrece cât de mult timp poți scăldându-te în limba cu pricina. Uită-te la filme sau emisiuni cu subtitrări în română (dacă vorbim de cineva aflat chiar la început). Nu ceda din cauza disconfortului – e un disconfort normal, oricine îl resimte, și va trece pe măsură ce abilitățile de comunicare se îmbunătățesc. Învață propoziții, nu cuvinte. Focalizează-te pe sensul întregului, nu al părților – e ok să nu înțelegi chiar tot. Simplifică-ți exprimarea – complexitatea din limba română o vei putea exprima un pic mai târziu.

  1. Care este cel mai memorabil feedback pe care l-ai primit din partea unui cursant?

Feedbackul vine in multe forme – momentele cele mai memorabile pentru mine sunt atunci când cursanții mă urmăresc cu ochii mari, când îi vad că se luminează la faţă pe măsură ce înțeleg și își conștientizează progresul – mai ales când procesul are loc pe parcursul unei singure sesiuni. Strict verbal însă, am fost foarte impresionată când mi s-a spus că sesiunile cu mine sunt ca un bandaj pentru suflet.

  1. Cel mai mare beneficiu al programului Agile….

…este faptul că ține cursanții în mod constant în contact cu limba de studiu. 100 de minute in sala de curs plus 20 de minute pe zi timp de 5 zile fac minuni, minuni chiar mai mari decât două sesiuni de 100 minute pe săptămână. Sigur, oamenii au nevoie de ajutor ca să intre în acest ritm de lucru, dar am văzut progres spectaculos in 12 săptămâni de studiu in regim agile. Plus, platformele online pot fi accesate oricând – în tramvai, seara în pat, într-o pauză.

  1. De ce Eucom? 🙂

Pentru focusul pe eficiență. Pentru soluțiile găsite cu bun simț etic și rațional. Pentru comunicarea atentă, directă și focalizată pe lucrurile care chiar contează. Ca trainer – pentru ajutorul foarte mare pe care l-am primit, sfaturile atente, respectarea promisiunilor făcute, tona de materiale puse la dispoziție și libertatea de a-mi gestiona conținutul de predare.

  1. Ce faci în timpul liber?

Semnificativ mai puțin decât mi-aș dori. Timpul liber e o perioadă mai complicată, de negociere dură între dorința de confort și dorința de explorare fizică și mentală. Pe de-o parte vreau să stau acasă la un film, să joc jocuri pe computer, să dorm, să citesc tot felul de știri sau să caut materiale noi pentru lecțiile mele (chiar e o activitate foarte relaxantă). Pe de altă parte vreau să scriu povești sau comentarii la filme, să citesc filosofie, să pornesc în aventuri pe coclauri, să construiesc diverse lucruri prin casă, să mă înscriu la workshopuri și cursuri de tot felul. Timpul la serviciu e ceva mai simplu, sunt mai puține decizii existențiale de luat…

  1. COVID-19, ce schimbări a adus această perioadă pentru tine? Care au fost lecţiile oferite?

E mult mai ușor sa decid ce fac în timpul liber. Vorbind serios însă, o lecție pozitivă foarte importantă e că mediul online ne deschide și ne apropie mult mai mult decât știam – în perioada asta am putut interacționa cu oameni de peste tot din țară și din lume. Nu că înainte nu era posibil, ci pentru că nu ne băteam capul să o facem. Pe de altă parte, am realizat cât de ușor e să îi pui în pericol pe cei apropiați – cât de ușor e să încalci reguli noi pe care nu ai apucat să le conectezi bine cu sutele de reflexe și obiceiuri deja formate. Sper să țin minte asta și pe viitor să am mai multă răbdare cu cei care nu se poartă „cu bun simț”: bunul simț nu e musai atât de simplu pe cât pare…

  1. La final, 3 recomandări: o carte memorabilă, un film must-see, un cântec pe care l-ai asculta mereu!

Carte: Solaris, al lui Stanislaw Lem – pentru diferența dintre cei dragi nouă si imaginea noastră despre cei dragi nouă, plus relația noastră cu această imagine.

Film: Memento al lui Christopher Nolan, pentru focusul pe semne si semnificații, pentru importanța sensului în viață și fragilitatea lui.

Cântec: Nina Simone, Sinnerman – pentru linia melodică și versurile bântuitoare.

Aș adăuga la final și una dintre glumele mele preferate în engleză – bazată pe un joc de cuvinte, una din specialitățile acestei limbi și unul din motivele pentru care o iubesc:

A panda bear walks into a bar and orders a sandwich. The waiter brings him the sandwich. The panda bear eats it, pulls out a gun, kills the waiter, gets up and starts to walk out. The bartender yells after him: „What’s wrong with you?!” The panda bear turns around and says, „Hey! I’m a Panda. Look it up!” The bartender goes into the back room and looks up „panda bear” in the encyclopedia, which read: “Panda: a bear-like marsupial originating in Asian regions. Eats shoots and leaves.”