Helga, ne poţi spune de unde a pornit pasiuneata pentru predat?

În 2008 am dorit să fac ceva nou şi m-am gândit că aş putea încerca să predau limba germană, ca limbă străină. Prima mea cursantă a fost o fată foarte faină. Ea mi-a recunoscut că limba germană nu i-a plăcut atât de mult, însă eu i-am făcut-o plăcută. A îndrăgit-o atât de mult, încât, deşi a terminat filologia cu limba engleză prima limbă, la facultate a optat pentru limba germană (a absolvit facultatea farmaceutică).

La ce vârstă ai învăţat limba germană şi ce te-a ajutat cel mai mult în acest proces?

De fapt limbile germană şi maghiară au fost primele limbi învăţate de mine. M-am născut într-o familie de şvabi, doar bunica din partea mamei a fost unguroaică. Numele meu de faţă e Schädt. Acasă vorbeam germană şi cu bunica maghiară. La trei ani s-au hotărât părinţii mei să mă dea la grădiniţă în limba română, ca să învăţ limba română.

A existat un profesor în şcoala generală său liceu care consideri că a avut un impact puternic asupra ta? În ce mod te-a influenţat?

La mai mulţi profesori mă gândesc cu drag. În generală am avut o echipă de profesori tineri, care au fost foarte apropiaţi de noi, de la ei am luat câte ceva cu mine în viaţă, însă de la profesoara de română din liceu am preluat motto-ul vieţii mele: “când ajungi în faţa porţii de la serviciu, îţi laşi problemele de acasă afară, când mergi acasă îţi laşi în faţa uşii problemele de la serviciu.”

Îţi mai aminteşti cum a fost prima oră de curs din activitatea ta de trainer Eucom? Ne poţi povesti un pic?

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. A fost de fapt un potenţial elev, deci o potenţială nouă grupă. De fapt trebuia să fie un fel de curs demo. La sfârşitul cursului cursantul mi-a spus că asta a fost prima şedinţă şi m-a întrebat când am putea să ne întâlnim din nou.

Cât de important consideri că este să găseşti un mod creativ şi distractiv de a preda/învaţa o limbă străină?

Din punctul meu de vedere este cel mai important lucru.

Există acest mit potrivit căruia adulţii învaţa mult mai greu limbi străine, comparativ cu copiii. Mulţi adulţi sunt descurajaţi şi se tem să se înscrie la cursuri, din acest motiv. Tu ce părere ai despre asta?

Adulţii învaţă în alt mod decât copiii. Este chiar indicat să se înveţe o limbă străină şi la o vârstă mai înaintată, deoarece este un bun „jogging al creierului” (împrumutat din germană).

Care e cea mai amuzantă experienţă a ta din timpul orelor de curs?

Pentru o grupă de B2 am pregătit un text de pe internet. La un moment dat au dat de un cuvânt greu de citit „nichtsdestotrotz”. Trebuia să-l citesc eu şi bineînţeles să-l traduc. L-am tradus cu sinonimul „trotzdem”. La şedinţa următoare mi-a spus un cursant că mai există un sinonim: „nichtsdestowegen”. Faptul că i-a preocupat cuvântul, deşi nu este uşor de pronunţat, m-a bucurat mult. După alte câteva şedinţe au exprimat dorinţa să-l audă pe Președintele Iohannis vorbind germană. Au şi găsit un interviu mai scurt. La un moment dat Iohannis a spus „nichtsdestotrotz”. Cu toţii am pufnit în râs.

Ţi-ai propus să înveţi şi alte limbi străine în viitor?

Visul meu din tinereţe a fost să învăţ italiană şi spaniolă. Îmi doresc mult de tot să nu rămână doar un vis…

Care e cel mai important sfat pe care l-ai oferi unei persoane care tocmai s-a apucat să studieze o limbă străină?

Să exerseze zilnic câte puţin, e mai bine decât o dată, de două ori pe săptămână mai mult deodată. Să folosească „timpii morţi”: drumul spre casă, coada la casă etc. pentru a exersa vocabularul. De exemplu poate să gândească în limba țintă tot ce vede pe stradă. Să nu uite că „meşterul nu a picat din cer”, ci „prin exerciţiu a devenit meşter”(sunt de fapt două proverbe germane).

Care este cel mai memorabil feedback pe care l-ai primit din partea unui cursant?

Greu de spus… dar într-adevăr unele „mi-au dat aripi”, mi-am dat seama că e bine ce fac… de exemplu am avut două grupe cu predare intensivă, adică zilnic după programul de lucru câte o oră. Una dintre cursante mi-a spus la un moment dat: „dacă nu ne-ai fi predat tu, m-aş fi lăsat de curs. Stilul tău m-a făcut să continui”.

Lăsând puţin la o parte activitatea profesională, ce îţi place să faci în timpul liber? Vorbeşte-ne puţin despre omul Helga. 

Am 4 hobby-uri. Îmi place să coş cu maşina de cusut, fac tot felul de lucruri pentru casă. Foarte mult îmi place să tricotez, cu mâna sau cu maşina de tricotat. Vara îmi place să petrec timpul în curte şi grădină, în natură. Şi îmi place să răsfăţ familia cu bunătăţi culinare.

Dacă ai decide să pleci într-o vacanţă prelungită, ce loc ai alege şi de ce? 

Din nou greu de spus. Cât timp îl mai am pe tata, plec la el. Cu el împreună întreprindem tot felul de excursii şi ieşiri. Şi pentru că m-ai întrebat unde, tata trăieşte în Rastatt, un mic orăşel în Baden – Würtemberg, la 90 de km de Stuttgart.

În materie de gastronomie, care este bucătăria ta internaţională preferată?

Întrebare grea… bucătăria copilăriei mele a fost cea svobească. Noi mâncăm mai mult supe, nu ciorbe şi gătim multe sosuri. Dar nu lipsesc nici pastele, de aceea îmi place bucătăria italiană. Dar am deschidere şi pentru bucătăria asiatică.

Care este cartea care a avut un impact major asupra ta şi pe care o recomanzi fără să stai pe gânduri?

„Prima carte , ultima carte” de Cătălin Brusaci

Și ultima, dar nu cea din urmă: Seinfeld sau Friends? 🙂

Îmi place Jennifer Aniston – deci Friends!