Diana, ne poți spune de unde a pornit pasiunea ta pentru predat? 

Cred că m-am născut cu ea, serios. Mi-aduc aminte cum, copil de clasa a 3a, a 4a fiind, mă jucam în vacanţele de vară de-a „învăţătoarea” cu verişoarele mele mai mici (cls a1a,a 2a). Eu le propuneam mereu jocul, ele erau elevele mele, îmi amintesc cum le făceam un orar, unde includeam diverse materii…din propriile manuale scoteam informaţii, le predăm lor, le concepeam apoi lucrări de control, tot eu le corectăm (haha, asta era partea preferată). Gândindu-mă acum mai serios, cred că în tot jocul ăsta eu eram singura care se distra). Apoi, în timpul facultăţii, am avut primul job: predăm limba germană ca opţional la o grădiniţă privată din Bucureşti şi aveam doar două eleve. Mi-a plăcut dintotdeauna să explic oamenilor, să îi învăţ cum să procedeze, să îi fac să înţeleagă, folosind metode clare şi simple (aşa cum mi-aş fi dorit eu să mi se predea în şcoală).

La ce vârstă ai învățat limba franceză, și ce te-a ajutat cel mai mult în acest proces?

Franceza a fost prima limbă străină pe care am studiat-o. Am început la grădiniţă, apoi la şcoală, încă din clasa a 2a, până la finele liceului. Mi-a plăcut enorm, aşa că mi s-a părut logic să o studiez şi la facultate. Nu ştiu exact ce m-a ajutat, dar sigur a contribuit faptul că aveam natural o înclinaţie înspre limbi străine, faptul că îmi plăcea mult limba în sine, dar şi că un anumit profesor m-a încredinţat mereu că fac bine ce fac. 🙂

A existat un profesor în școala generală său liceu care consideri că a avut un impact puternic asupra ta? În ce mod te-a influențat?

Da, a existat! Exact ce spuneam mai devreme. Profesoara de franceză din şcoala generală, dna Hanganu, a fost modelul şi mentorul meu. A fost o chimie specială între noi, din clasa a 2a până într-a 8a. Adoram orele ei, pronunţia, energia, respectul pe care îl impunea în clasă, fără să fie nevoie să fie dură…totul. Ne iubea şi o iubeam cu toţii. La serbările de Crăciun organizate la școala compunea poezii în limba franceză, pe care mă ruga să le recit în cadrul evenimentului. Era cu adevărat specială.

De ce Eucom? 🙂

Pentru că mi se pare că Eucom este altfel, e plin de oameni tineri, creativi, cu idei fresh, cu dorinţa de inovaţie şi cu viziune. E o echipă foarte frumoasă. 🙂

Cât de important consideri că este să găsești un mod creativ și distractiv de a preda/învăța o limbă străină?

E-SEN-ȚI-AL! Cred că a venit de ceva timp momentul în care să ne rupem de metehnele trecutului, de tehnici vetuste şi prăfuite, în care cursanţii se uită osteniţi către trainer şi tablă, în încercarea disperată de a ţine minte o conjugare. Avem tehnologie, suntem digitalizaţi, internetul e doldora de materiale video, foto, audio de care ne putem folosi, există atât de multe variante de jocuri aplicabile în sala de curs… Dacă nu stârnim curiozitatea şi plăcerea cursantului, nu facem nimic.

Există un mit potrivit căruia adulții învață mult mai greu limbi străine, comparativ cu copiii. Mulți adulți sunt descurajaţi și se tem să se înscrie la cursuri, din acest motiv. Tu ce părere ai despre asta?

Probabil că există mitul pentru că, în mod evident, adulţii au mult mai puţin timp la dispoziţie şi mult mai multe pe cap. Dar nu cred că este valabil în termeni de capacitate intelectuală sau putere de absorbţie. Aici cred că intervine şi felul în care acel adult învaţă. Da, dacă nu va fi înţeles ca tipologie de învăţare, ca ritm, ca nevoi, dacă nu va fi stimulat să folosească activ limba respectivă, da, probabil că va rămâne cu sentimentul că nu mai poate asimila. Dar e fals, are probabil doar o abordare nepotrivită a învăţării unei limbi străine.

Care e cea mai amuzantă experiență a ta din timpul orelor de curs?

Hm…nu mi s-au întâmplat multe chestii ieşite din comun la cursuri, dar îmi amintesc foarte clar că, la primul meu curs cu prima grupă de mai multe persoane, aveam atât de multe emoţii încât eram foarte agitată şi voiam să le spun şi explic foarte multe. Cursul se ţinea într-o sală cu pereţi de sticlă, tabla era chiar lângă unul dintre pereţi. În toată agitaţia mea de a şi explica, a şi scrie, mi-a căzut markerul din mână de mai multe ori şi, încercând să îl iau de pe jos, creierul meu a calculat greşit distanta cap-perete de sticlă, astfel încât m-am pocnit tare cu ţeasta de peretele respectiv, făcând să duduie puternic sala şi făcându-i pe cursanţii mei să îmi sară speriaţi în ajutor, pentru că părea că mă buşisem detul de grav. Ei erau panicaţi, eu râdeam în hohote… Şi da, am făcut cucui. Aviz trainerilor care au cursuri în săli cu pereţi de sticlă! 😀


Ți-ai propus să înveți și alte limbi străine în viitor?

Da! Tot timpul mă interesează să învăţ câte ceva în limbi cât mai diferite. Chiar recent am asistat la un prim curs de limba maghiară şi m-a fascinat să iau contact cu ceva atât de diferit de tot ce ştiam eu.
Însă, eu ador Italia şi limba italiană mi se pare una dintre cele mai muzicale şi plăcute limbi out there. Momentan mă descurc cam de un A2, dar în mod clar vreau să îmi cresc nivelul pe viitor şi să mă simt confortabil vorbind cu italienii. E bine, însă, că măcar la gestică stau destul de bine 😀

Care e cel mai important sfat pe care l-ai oferi unei persoane care tocmai s-a apucat să studieze o limbă străină?

Ce le zic mereu cursanţilor mei, mai ales celor începători: „când începem să învăţăm o limbă străină, mai întâi o vorbim prost. So, nu renunţa. Practică în fiecare zi. Câte puţin, ceva, orice. Expune-te la limbă străină respectivă în mod constant.”

Care este cel mai memorabil feedback pe care l-ai primit din partea unui cursant?

Ooo, da… Atunci când cursantul meu de la Carrefour a scris despre mine că sunt singurul trainer care a reuşit să îl înţeleagă şi să îl susţină în tot procesul său de învăţare şi că nu şi-ar dori nici un alt trainer pentru a învăţa limba franceză. M-am emoţionat teribil atunci. 🙂 Îi sunt etern recunoscătoare.

Lăsând puțin la o parte activitatea profesională, ce iți place să faci în timpul liber? Vorbește-ne puțin despre omul Diana. 🙂

Vai, tough job, că e mult de zis 😀 Am două MARI pasiuni în viaţă: călătoriile şi gastronomia. Dacă aş putea să călătoresc în toată lumea ca să învăţ despre cultura gastronomică a popoarelor sau să gătesc alături de localnici, cred că aş spune că mi-am împlinit cel mai mare vis. Probabil că pasiunea pentru limbi străine este strâns legată de dorinţa constantă de a călători şi a descoperi noi culturi, noi oameni, noi obiceiuri. Mă pasionează antropologia culinară, istoria gastronomiei, tot ce ţine de partea de haute cuisine şi gourmet, citesc şi urmăresc documentare despre marii bucătari stelaţi ai lumii şi creaţiile lor şi visez, în secret, să am propriul meu pastry shop cândva, unde să fac oamenii fericiţi oferindu-le prăjituri şi zâmbete. Ok, nu mai e aşa secret acum. :p
În timpul liber mă plimb prin zonele vechi ale Bucureştiului sau merg la munte cu cercetaşii mei, testez noi reţete de prăjituri (nu pe cât de des mi-aş dori), ascult multă muzică şi dansez prin casă, momentan (am în spate 14 ani de dans-balet şi dansuri folclorice), citesc, ador să înot, iar primăvara sau vara, când am ocazia, îmi petrec multe ore din zi în grădina părinţilor mei. Îmi place foarte mult natura, să grădinăresc, să am grijă de plante, să le culeg şi să mă bucur de ele cât mai creativ cu putinţă.

Dacă ai decide să pleci într-o vacanță prelungită, ce loc ai alege și de ce?

Haha, cum să mă puneţi să aleg? Foarte greu, însă aş pleca fără să mă gândesc, acum, pe loc, în Bali. Şi probabil că n-aş reveni prea curând. Sau Toscana. Sau Provence….Vedeţi ce-mi faceţi? M-aş duce, evident, undeva unde natura mă înconjoară, unde vegetaţia e luxuriantă şi soarele sus, unde viaţa e simplă şi autentică.

În materie de gastronomie, care este bucătăria ta internațională preferată?

Sunteţi simpatici :)). Doamne, îmi este foarte greu să vorbesc doar de una, pentru că lumea asta este atât de variată şi ATÂT de interesantă din punct de vedere culinar, încât simt că nu le fac dreptate celorlalte dacă aleg doar o bucătărie internaţională. Ador simplitatea şi prospeţimea bucătăriei mediteraneene (pe care o consum cel mai des), dar nu pot trece peste rafinamentul şi eleganța celei franţuzeşti ,sau intensitatea şi surpizele oferite de bucătăria asiatică, sau misterul şi parfumul inconfundabil al bucătăriei orientale. Îmi este realmente extrem de greu să aleg. 🙂

Care este cartea care a avut un impact major asupra ta și pe care o recomanzi fără să stai pe gânduri?

Avem voie să sugerăm cărţi scrise de bucătari? 😀 Din păcate, marele Anthony Bourdain nu mai este printre noi, dar cărţile pe care le-a lăsat în urma să ar fi o încântare pentru orice om curios, curajos, rebel, cu simţul umorului, iubitor de viaţă, de oameni şi de explorat lumea. No Reservations: Around the World on an Empty Stomach e printre preferatele mele, dar oricare dintre cărţile sale este un spectacol.

Și ultima, dar nu cea din urmă întrebare: Seinfeld sau Friends?

Nici nu incape indoiala: Friends! 😀