Limba română pare a fi un mister uneori până și pentru vorbitorii nativi, așadar cum este percepută de către străini?

După cum știm, româna este o limbă latină, unii străini menționând că are sunete ceva mai dure față de alte limbi romanice. Ca nivel de dificultate, față de alte limbi, româna se încadrează în categoria limbilor ușoare! Cu toate acestea, nu înseamnă că trebuie să ne culcăm pe o ureche. Ba dimpotrivă! Dintre limbile latine este cea mai dificilă, unul dintre motivele principale fiind folosirea cazurilor gramaticale. Acest aspect ne induce în eroare și pe noi, ca nativi, darămite pe un străin. Ca orice limbă necunoscută, româna presupune mult exercițiu. Dacă nu există exercițiu, nu au loc greșeli care să fie corectate, ducând la stagnare. Așadar, propun să trecem la câteva exemple de greșeluțe/gafe care să ne facă și pe noi, nativii, să ne vedem propriul grai într-o lumină diferită (pozitivă!) și să ne pună zâmbetul pe buze:

  • Spre deosebire de alte limbi (engleză, germană etc.), în română nu este nevoie să folosim pronumele la începutul propoziției. Este clar despre cine e vorbă din conjugarea verbului și din context. Acest aspect îi poate induce în eroare pe unii străini. Să dăm un exemplu (din experiența personală) dintr-un manual: un cursant străin citea un dialog între un bărbat și o vânzătoare. Bărbatul întreba:, Sunt florile dvs?’’ Cursantul, cu o expresie întrebătoare și nesigură, a tradus automat întrebarea ca, Am I your flowers?’’
  • Conjunctivul este un mod verbal minunat. În multe limbi, când avem două verbe unul după altul, se folosește forma de infinitiv la al doilea (de exemplu, în engleză, I like to eat). Româna este mai mândră și nu urmează această regulă, ci folosește acest conjunctiv: îmi place mănânc; adică trebuie să conjugăm și al doilea verb. Dar asta nu e tot! Partea frumoasă este că, din senin, la persoana a 3-a, are loc un fenomen interesant – se schimbă fonetic sufixul multor verbe. Nu spunem, El vrea să merge’’ (conjugarea normală, de indicativ prezent, pentru persoana a 3-a, singular), ci spunem, El vrea să meargă. Mulți străini se întreabă de ce, iar răspunsul este că nu trebuie să întrebi. Nu ai voie. E secret de stat. Înveți și asta e!

Ar mai fi multe de povestit (cum ar fi cât de inconsistente sunt articolele hotărâte la genul feminin sau că articolul hotărât se pune la sfârșitul substantivului), dar având în vedere toate aceste aspecte amuzante și ciudate ale limbii române pe care mulți nativi nu le conștientizează, concluzia este că ar trebui să apreciem româna mai mult și că, până la urmă, dacă reușești să o stăpânești și să o vorbești corect, ai un motiv bun să te bucuri și să fii mândru de istoria și unicitatea ei.

by Alina Tudor