Potrivit Eurostat, 50,6% din europenii tineri învață cel puțin două limbi străine, iar faptul că în toată lumea există peste 6.500 de limbi diferite este un argument destul de puternic pentru ca oamenii să nu se limiteze la a studia doar una singură.

Învățarea unei limbi străine nu este un proces de studiu ca oricare altul, reprezintă o conexiune cu lumea care ne înconjoară. Vei reuși să te integrezi mai ușor în alte culturi, să îți consolidezi mobilitatea, mai ales pe plan profesional, către țările străine, pentru a spori competitivitatea în economia mondializată din zilele noastre. În plus, atunci când te afli într-o țară străină, localnicii sunt recunoscători că vorbești în limba lor. S-a demonstrat științific că cea mai ușoară modalitate de a învăța o limbă străină este să stai pentru o perioadă de timp într-un loc în care se vorbește doar în limba respectivă.

Ce se întâmplă în creierul unui străin atunci când îi comunici în limba lui nativă

Studii recente au demonstrat că procesul de vorbire a limbii și cel de înțelegere folosesc aceleași părți ale creierului care sunt consacrate interacțiunii cu lumea: procesarea afectivă și cea motorie. Spre exemplu, verbe precum „a fugi”, „a apuca” sau „a arunca”, pot activa o anumită parte din creier care să le perceapă drept acțiuni fizice directe.

Pornind de la aceste studii, Francesco Foroni, cercetător la International School of Advanced Studies (SISSA) din Trieste, a început să examineze modul în care bilingvii reacționează atunci când vorbesc în limba lor nativă. A prezentat 26 de participanți, toți studenți olandezi care au învățat limba engleză după vârsta de 12 ani. Aceștia au rostit pe rând frazele „I am smiling” (Eu zâmbesc) și „I am frowning” (Eu mă încrunt), atât în limba engleză, cât și în olandeză.

Rezultatele cercetării arată că atunci când participanții au rostit prima propoziție în limba maternă, olandeza, mușchii feței s-au contractat și atunci când au citit a doua propoziție, mușchii s-au relaxat.

Motivele acestei discrepanțe, spune Foroni, ar putea fi diferențele dintre învățarea unei limbi într-un mediu natural, când cuvintele sunt legate direct de codurile motorii și învățarea limbii engleze în sala de clasă unde legătura dintre cuvinte se face diferit.

Un alt exemplu este cel al poetei și nuvelistei Julia Alvarez, care scrie în engleză, dar încă mai consideră spaniola limba copilăriei, limbă deprinsă în Republica Dominicană, drept limba gândurilor și a simțurilor sale. „Când cineva mi se adreseză cu Hoolia (pronunția spaniolă pentru Julia) simt cum iese la suprafață eul meu emoțional. Mai degrabă răspund cu „Si” și mă aplec să-i sărut obrazul, decât să răspund cu Yes și să întind mâna pentru salut”, a declarat ea pentru psychologytoday.com.